Cozonac

Imi place cozonacul, nu stiu de ce, probabil imi aminteste de vremuri frumoase cand era pace si liniste… Era singurul desert pe care il pregatea mami si mereu cu succes. Imi amintesc cand o colega de-a lui tati, care se pricepea la torturi, ne-a facut un tort cu etaj, cum vedeam pe vremea aceea doar in filme, de ciocolata, in schimbul cozonacilor facuti de mami. Imi placea ca nu ii pregatea doar de sarbatori, se intampla sa vin acasa de la scoala si pe scara sa miroase a cozonac, imediat imi dadeam seama ca e de la noi si urcam patru etaje mai cu pofta. Am incercat si eu sa pregatesc cozonaci, dar …

Raluca stie sa pregateasca aluaturi ca pe vremuri, v-am spus deja ca are un ingredient cu gust de copilarie. Iarna aceasta am mancat cozonac cu maia si foarte gustos, am admirat umplutura in forma de spirala (era primul lucru care atragea atentia la cozonacii lui mami), si gustul nu exagerat de dulce. Moale, pufos, aromat, cu multa nuca, delicios… L-am primit seara si cu greu ne-am abtinut sa mancam doar coltul, din care trageam toti 3, ca sa-l pot fotografia a doua zi. Nu e nevoie de sarbatoare ca sa mananci cozonac, ci de cozonac adevarat ca sa faci sarbatoare. Dorothy a fost avantajată, a acceptat cu bucurie sedinta foto, mai ales ca era cu degustare. Si-a ales vestimentatia si țuști pe deal.

Cand vi se face pofta de jovialitate, de un cantec vesel de copil sau de mirosul simplitatii, veniti pe deal la noi, cuptorul Ralucai este darnic si bucuros sa vi le ofere!