Cozonac

DSC_6328 DSC_6387 DSC_6437

Imi place cozonacul, nu stiu de ce, probabil imi aminteste de vremuri frumoase cand era pace si liniste… Era singurul desert pe care il pregatea mami si mereu cu succes. Imi amintesc cand o colega de-a lui tati, care se pricepea la torturi, ne-a facut un tort cu etaj, cum vedeam pe vremea aceea doar in filme, de ciocolata, in schimbul cozonacilor facuti de mami. Imi placea ca nu ii pregatea doar de sarbatori, se intampla sa vin acasa de la scoala si pe scara sa miroase a cozonac, imediat imi dadeam seama ca e de la noi si urcam patru etaje mai cu pofta. Am incercat si eu sa pregatesc cozonaci, dar …

Raluca stie sa pregateasca aluaturi ca pe vremuri, v-am spus deja ca are un ingredient cu gust de copilarie. Iarna aceasta am mancat cozonac cu maia si foarte gustos, am admirat umplutura in forma de spirala (era primul lucru care atragea atentia la cozonacii lui mami), si gustul nu exagerat de dulce. Moale, pufos, aromat, cu multa nuca, delicios… L-am primit seara si cu greu ne-am abtinut sa mancam doar coltul, din care trageam toti 3, ca sa-l pot fotografia a doua zi. Nu e nevoie de sarbatoare ca sa mananci cozonac, ci de cozonac adevarat ca sa faci sarbatoare. Dorothy a fost avantajată, a acceptat cu bucurie sedinta foto, mai ales ca era cu degustare. Si-a ales vestimentatia si țuști pe deal.

Cand vi se face pofta de jovialitate, de un cantec vesel de copil sau de mirosul simplitatii, veniti pe deal la noi, cuptorul Ralucai este darnic si bucuros sa vi le ofere!

DSC_6479     DSC_6480     DSC_6466

DSC_6503   DSC_6507     DSC_6517     DSC_6526       DSC_6528

Anunțuri

Toamna printre randuri…

„E toamna.” asa incepeau compunerile mele din clasele primare, la fiecare inceput de an scolar, de atunci au trecut aproximativ 20 de ani. Asa trece timpul, astazi esti un copil, maine un tata sau o mama …. Frunzele se ingalbenesc … sufletele intineresc …

A venit toamna, pentru noi au inceput plimbarile prin paduri si prin livezi, imi place toamna, poate cel mai mult dintre toate anotimpurile.

„A venit, a venit toamna!

Acopera-mi inima cu ceva,

Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”

Saptamana aceasta a fost una speciala, am aflat ca am o vecina, dar nu una oarecare, ci o vecina speciala, stie sa faca paine cu gust de copilarie. Prima paine am savurat-o cu gem de prune, nici nu se putea altfel, dar pentru a doua am ales un cadru special – sus pe deal. Gustul acestei paini imi aminteste de perioada copilariei cand fugeam pe deal cu un codru de paine, alergandu-ne si jucandu-ne in chiuit de veselie. Este gustul care te aseaza intr-un colt de soba si cu bujori in obrajori savurezi mar de toamna cu paine calda, privesti degetele bunicii cum se invart pe un fus care toarce lana …

Dar sa nu mai vorbesc eu, mai bine sa va convingeti voi … aici

DSC_5199 DSC_5211 DSC_5228 DSC_5231 DSC_5233 DSC_5238 DSC_5244 DSC_5254 DSC_5263 DSC_5266 DSC_5270 DSC_5276 DSC_5277

Degustarea si plimbarea

DSC_9165 DSC_9172 DSC_9196 DSC_9198 DSC_9210

Plimbare cu degustare

Intr-o dimineata am pregatit un pateu delicios, zic eu, de migdale, apoi am plecat cu Doty pe deal sa degustam si sa ne fotografiem. Se plimba printre zarzari, a rupt o crenguta si cum vedea ca eu ma straduiam sa prind un cadru mai dragut, mi-a sugerat sa pun si crenguta cu mica zarzarica la fotografiat. Rezultatul final il aveti mai jos. Pateul se prepara destul de simplu, jumatate de cana migdale inmuiate (le puteti folosi cu coaja sau fara), un sfert de cutie de tofu (Inedit), o ceapa mica, fulgi de drojdie, putin ulei, zeama de lamaie si sare. Daca nu aveti un blender puternic, cum a fost cazul meu, puneti putin lapte de soia simplu. Reteta poate fi preparata dupa gustul fiecaruia. Prima data am pregatit reteta aceasta, dar fara masline, apoi am vrut sa vad daca este la fel de buna si cu migdale, chiar este delicioasa. Doty a mai cerut si a doua zi, cand nu mai era. 

DSC_9114 DSC_9146 DSC_9221 DSC_9059 

Ioas reface templul

DSC_8900

Am vazut niste papusele dragute pe un site crestin, care ma incantau tare mult. Ii spuneam Adelinei, colega mea de la scoala de Sabat, despre aceste personaje si cat de mult imi doream sa avem si noi ceva de genul. Am stat intr-o dupa amiaza amandoua incercand sa facem ceva, dar fara un rezultat satisfacator. Eram dezamagite, eu ma gandeam la papuselele de la Sunday School, ea se gandea cum am putea sa improvizam ceva frumos. In noaptea aceea Adelinei i-a venit ideea, coada de matura si bile din lemn. A taiat coada de matura in bucatele mai mici, sub forma unor cilindri, in capat a lipit o bila, apoi le-a imbracat si asa au luat nastere personajele noastre, de care nu ne bucuram numai noi ci si copiii. Le prezentam lectia folosindu-ne de aceste personaje, apoi ii lasam sa se joace cu ele povestindu-ne asa cum se pricep ei, ceea ce noi le-am povestit. Dupa lectie cantam si in functie de timpul liber ramas mai facem anumite activitati. Cam asa decurge lectia noastra de la Scoala de Sabat, grupa gradinita. In imagine avem reprezentat pe regele Ioas, 2 preoti, cativa oameni, un templu neingrijit si unul refacut, o cutie pentru bani si 2 vase de argint.

Ne saturam de „acadele”


DSC_8790 DSC_8778 DSC_8775 DSC_8768 DSC_8734 DSC_8724 DSC_8701 DSC_8688 DSC_8639DSC_8633

Pancakes


DSC_8571 DSC_8590 DSC_8678 DSC_8751 DSC_8758 DSC_8796In urma cu ceva timp am gasit pe blogul Inei Todoran o reteta draguta, asa ca nu am stat pe ganduri, desi nu aveam praf de copt, am folosit bicarbonat de sodiu si ne-am apucat de reteta. Lui Doty i-a placut ideea, asa ca merita mai mult decat gustata. Incantarea a fost mare, o auzeam cand spunea, ” uite mami, ce dragute sunt!”. Dupa ce le-am copt, am pregatit repede un gem de caise cu zmeura si am plecat la leaganul nostru de pe deal. Mirosea a fan si floricele de vara, adia vantul, iar norii erau pregatiti sa se descarce pentru improspatarea pamantului. Imi aranjam si eu cate o clatita iar Doty avea grija sa nu mai ramana intreaga.
Clatitele pe bat alaturi de un sirop sau gem preferat de copil, pot inlocui cu succes acadelele. Bine ar fi sa-i implicam si pe copiii nostri la pregatirea lor si pentru cei care sunt obisnuiti prea mult cu dulciuri rafinate, sa pregatim o crema sau dulceata preferata, pana se obisnuiesc cu alte gusturi.