Christianity Today…

La editura revistei “Christianity Today” -1998- a sosit o plângere de la un cititor: “Sunt 30 de ani de când merg la biserică. Am ascultat mai mult de 3000 de predici. Dar, pe viața mea că nu-mi amintesc nici măcar una. Așa că îmi pierd vremea cu slujbele și predicatorii…!” Editorii au publicat scrisoarea la rubrica “Scrisori de la cititori”. Ca urmare zile de-a rândul, au curs comentarii pro și contra de la cititori, până într-o zi, când un alt cititor a pus capăt subiectului. El scria: ” Sunt de 30 de ani însurat. În acest timp, nevastă-mea a gătit cam 32.000 de mâncăruri dar, pe viața mea că nu-mi amintesc de niciuna dintre ele. Dar atâta știu: că toate acestea mi-au dat puterea de care aveam nevoie ca să muncesc. Iar dacă nevastă-mea  nu mi-ar fi gătit aceste mâncăruri, azi aș fi fost mort. Tot așa, dacă n-aș fi mers la biserica să fiu hrănit, azi, din punct de vedere spiritual, aș fi fost mort!”

Incredere…

La un program de audiții o copilă a venit pe scenă alături de vioara sa. Și-a început cântecul cu mult curaj si putere, însă pe la mijlocul cântecului fetița s-a oprit speriată, a plecat capul și a început să plângă. Publicul o privea mirat, dar fără să zică ceva. Profesoara fetiței, a venit lângă ea, i-a șoptit câteva cuvinte apoi a plecat. În acel moment copila a ridicat privirea către auditoriu și cu un zâmbet curajos și-a continuat cântecul. La final a fost  aplaudată cu mai multă putere, iar zâmbetele celor din sală și privirile aprobatoare au însoțit-o până la locul ei.

Oare ce i-a spus profesoara? Care au fost cuvintele ce i-au dat curaj? Pe tine ce te-ar fi întărit?