”În vreme ce inima îi sângera, glasul ei insufla curaj și mai ciudat decât faptul cel puternic avea nevoie de încurajare din partea celui slab, era că un om în culmea deznădejdii putea imita atât de bine voioșia.”

”Dragostea care nu cunoaște teama că va isca silă în inima ființei iubite și luptă împotriva greșelilor făcute de acea ființă, e o dragoste nobilă, deși poate fără speranță.”

”Când o femeie tare se leapădă cu nesăbuință de tărie, ea se dovedește mai slabă decât o femeie slabă din fire, care nu are ce să lepede. Una din pricinile pentru care ea nu poate să facă față acestor împrejurări este noutatea lor.”

” Oamenii se pierd destul de des în nimicnicie și uitare, fiindcă nu se folosesc atât cât pot de buna lor stare sufletească, atunci când o au, sau fiindcă le lipsește când simt neapărată nevoie de ea.”

”Poți să fii tăios cu o femeie când în această purtare ea vede iubire sau să fii violent fără să o jignești.”

”Dragostea dă putința ca slăbiciunea de azi să zămislească tăria de mâine.”

”Erau șoapta și tăcerea spuse în cuvinte, grele de înțeles adânc și totodată abia rostite. Tăcerea are uneori un dar deosebit, care îi dă putința să apară ca duhul fără trup al simțămintelor, un duh care rătăcește lipsit de învelișu-i pământesc și atunci se împlintă în suflet mai adânc decât vorbele. Tot astfel, câteva cuvinte spun adesea mai mult decât un noian de vorbe.”

”Simțurile se trezesc când îți dai seama că ceea ce luai drept huruit de roți este ecoul tunetului.”

”Dar arareori hotărârea de a ocoli primejdia e luată înainte ca răul să fi ajuns atât de departe încât să nu mai poată fi ocolit.”

”… de pe urma acestei prăbușiri se alesese însă cu o liniște plină de demnitate, nicicând cunoscută de el până atunci, și mai dobândise acea nepăsare față de loviturile sorții, care adesea îl ticăloșește pe om, dar când nu izbutește , e temeiul unei stări sufletești sublime. Astfel, înjosirea fusese înălțare, iar pierderea câștig.”